Fac meseria asta din 2018. Am început-o din fascinația pe care medicina mi-a zgândărit-o de mic — și am continuat-o cu empatie și cu bucuria de a ajuta oameni, de a ghida, de a găsi soluții în situații dificile. Am lucrat cu sute de pacienți români: cazuri oncologice, ortopedie complicată, chirurgie toracică, ginecologie — practic orice subdomeniu medical.
Am văzut și cazuri etichetate „fără soluție" în România care și-au găsit tratamentul corespunzător în Austria, Germania, Spania sau Franța. Nu pentru că medicii de acolo ar fi magicieni, ci pentru că am căutat, pentru fiecare caz, specialistul potrivit.
De 3 ani m-am mutat în Viena. Asta schimbă tot: nu îți coordonez cazul de la distanță, dintr-un birou din București — sunt aici, cunosc clinicile pe dinăuntru, cunosc doctorii, specificitățile administrative și nu numai, iar când intri în cabinet, de multe ori intru cu tine.
Ce am învățat în anii ăștia
Că cel mai valoros lucru pe care i-l poți da unui om la ananghie, dezorientat, nu e o promisiune, ci o hartă: ce opțiuni are, cât costă fiecare, ce se întâmplă la fiecare pas. Frica cea mai mare nu e de boală — e de necunoscut și de alienarea pe care acesta ți-o dă invariabil. Acesta este golul pe care îl umplu eu.
Și că un „nu" spus cinstit valorează mai mult decât zece „da"-uri comerciale. Unora dintre oamenii care m-au sunat le-am spus să rămână în țară, pentru că acolo era varianta lor optimă — pentru că da, te pot direcționa și în țară, când este cazul. Ei sunt motivul pentru care alții mă recomandă mai departe.
Un lucru pe care prefer să ți-l spun de pe acum: nu promit vindecări și nu vând „cei mai buni medici din lume". Promit că vei ști exact ce opțiuni ai, că vei ajunge la specialistul potrivit, cu costuri optimizate — și că nu vei fi singur pe drumul ăsta.